Cele mai întâlnite greșeli gramaticale în limba română

Autocorectorul e prietenul tău și al mesajelor corecte. El îți ușurează treaba și te scapă de stresul exprimării greșite. Însă când vine vorba de discuțiile face to face, nici ajutorul tău de nădejde nu mai poate interveni. „Voiam” sau „vroiam”, „care” sau „pe care”? Deși pot părea greșeli gramaticale evidente, atunci când le rostești, emoțiile și condițiile interacțiunii pot să îți amorțească simțurile de vorbitor nativ. 

I. Face to face: greșeli gramaticale în vorbirea curentă

greșeli-gramaticale-în-vorbire

1. Care sau pe care? Aceasta este marea întrebare!

Atunci când nu ai un bun background comunicațional, confuzia între „care” și „pe care” este foarte ușor de făcut. Nu puține sunt aparițiile TV ale oamenilor influenți și notabili, dar care dau cu nuca în perete la fiecare „pe care”. „Se întâmplă și pe la case mai mari” nu e o scuză. Nimic nu ar trebui să scuze practicile proaste ale limbii române.

În loc să cauți sinonime pentru a evita cuvintele, acomodează-te cu cele două forme ale pronumelui relativ.  Deși „care” în loc de „pe care” este vedeta show-ului în materie de vorbire incorectă, din exces de zel, oamenii tind să folosească și varianta inversată. 

 „Pe care” îl loc de „care”:
  • Medicul care l-a operat pe bunicul meu. – Corect
  • Medicul pe care l-a operat (pe) bunicul meu. – Greșit
„Care” în loc de „pe care”:

Elipsa lui „pe” este ușor sesizabilă dacă ești familiarizat cu o vorbire corectă. Mai mult, greșeala e atât de des întâlnită, încât tinzi să crezi că aceasta e forma corectă:

  • Cartea pe care o citesc acum e plictisitoare. – Corect
  • Cartea care o citesc acum e plictisitoare- Greșit

2. „Voiam” sau „vroiam” ?

O altă greșeală des auzită este confuzia dintre „voiam” și „vroiam”. Dacă între „pe care” și „care” este relativ ușor să faci o confuzie, la verbul „a voi” există o singură variantă a indicativului imperfect. Aceasta este „voiam”. Lucrul care explică această confuzie este amestecul pe care îl facem între verbele „a vrea” și „a voi”. 

  • Pentru verbul „a voi”, forma corectă la imperfect, persoana I, singular și plural, este „voiam”.
  • Pentru verbul “a vrea”, forma corectă pentru imperfect este „vream”. Combinarea acestor două variante duce la apariția greșelii „vroiam”. 

3. „Datorită” sau „din cauză”

„Datorită” și „din cauza” sunt doi poli opuși. Cu toate astea, mulți oameni tind să facă o confuzie între cele două sintagme. 

  • Datorită exprimă situații/ urmări pozitive și este o prepoziție a cazului dativ. 
  • Din cauză exprimă situații/consecințe negative și este o locuțiune prepozițională, specifică doar cazului genitiv. 

Din cauza meditațiilor, am luat examenul. – Greșit

Datorită meditațiilor, am luat examenul.- Corect

Propoziția vorbește despre o reușită, deci un motiv de bucurie și de lăudat prin intermediul prepoziției „datorită”. Fiind o acțiune cu urmări pozitive, nu te poți plânge de ea, deci nu poți folosi „datorită”.

4. Îmi dai, te rog, o „țigară” sau „țigare”?

Nu, nu se acceptă ambele variante. https://dexonline.ro/definitie/tigara Deci, nu ai cum să fii confuz în legătură cu ce să folosești. În limba română nu există cuvântul „țigare”. Corect este „țigară” și atât. 

5. „Dragele” mele dragi

Adjectivul „drag” are trei forme. „Drag”la singular, genul masculin, „dragă” la singular, genul feminin și „DRAGI” la plural, gen masculin și feminin. 

„Drag” la forma de vocativ, plural, genul feminin, este „dragi” (dragi prietene). Atunci când adjectivul este substantivizat, forma corectă este „dragile” (mele) / dragilor. 

  • Dragile mele prietene, ne vedem la ora 17.00. – Corect
  • Dragele mele prietene, ne vedem la ora 17.00. – Greșit

6. „Îmi cer scuze” sau „Îți cer scuze”?

Cum să-ți ceri scuze corect? Normele de politețe recomandă să folosim „Îmi pare rău”, pentru ca scuzele să fie prezentate și nu cerute.

  • Îmi pare rău/Îți cer scuze că am spart cana. – Corect
  • Îmi cer scuze că am spart cana. – Greșit

7. Ai fost la „servici” astăzi?

Cuvântul „servici” nici măcar nu există în DEX. https://dexonline.ro/definitie/serviciu Astfel, nu ai motive să faci o confuzie și să vorbești incorect. Femeia de serviciu, programul de la serviciu, colegii de la serviciu, toate reprezintă variante corecte, pe care le poți folosi cu încredere.

  • Îmi place ce fac la serviciu. – Corect
  • Îmi place ce fac la servici.Greșit

8. „Întradevăr” sau „într-adevăr”?

„Într-adevăr” este o locuțiune adverbială, adică reprezintă un grup de cuvinte cu înțeles unitar și se comportă, din punct de vedere gramatical, ca un adverb. De aceea, atunci când îl scrii este neapărată nevoie să îi pui cratimă. Un alt lucru esențial în folosirea adverbului la începutul propozițiilor este însoțirea lui cu o virgulă: https://360advertising.ro/semnele-de-punctuatie/

II. Greșeli gramaticale în scris

greșeli-gramaticale-de-scriere

Sunt momente în care nici autocorectorul nu te mai poate salva. Poate scrii de mână, poate nu ai acces la internet ca să te lămurești, citind articole precum acesta. Oricum ar fi, trebuie să știi să scrii corect. 

1. „Deacord”? 

Nu, nu sunt „deacord”. Sunt „de acord”, indiferent de situație.   „De” + „acord” sunt două cuvinte diferite. Prin urmare, nu pot forma un singur cuvânt. Chiar dacă în vorbire ele se aud ca și cum ar fi legate, în scris, ele sunt separate. 

2. „A fi” sau „a fii”, veșnica întrebare!

Nu e nevoie să memorezi numărul de „i” pentru a nu face greșeli gramaticale. Trebuie doar să fii atent la conjugare.

FII, cu doi, se folosește numai la:

  • imperativ afirmativ: Fii cuminte!
  • conjunctiv prezent, forma afirmativă şi forma negativă: Vreau să fii cuminte. Vreau să nu fii obraznic.
  • viitorul format de la conjunctiv: o să fii, nu o să fii.

FI, cu un singur i:

  • infinitiv: a fi;
  • imperativ negativ: Nu fi obraznic!;
  • condiţional prezent: aş fi, ai fi;
  • condiţional perfect: aş fi fost, ai fi fost, ai fi spus, ai fi făcut;
  • conjunctiv perfect: să fi ştiut, să fi fost, să fi avut;
  • viitor: voi fi, vei fi;
  • verb + FI: pot fi, poţi fi, să poată fi, să poţi fi, vei putea fi.

Dacă nu ești familiarizat cu ele, pare greu. Dar acordă-ți puțină răbdare, exersează, învață și te vei simți mult mai sigur pe tine după aceea. 

3. “Mi-ar place” ca nimeni să nu facă greșeli gramaticale

O dorință în dezacord cu exprimarea, pentru că varianta corectă este „mi-ar plăcea ca toată lumea să vorbească corect”. Verbele la condițional-optativ (care se termină în „-ea”) au forma corectă „plăcea”, „cădea”, „tăcea”.

4. „Să știi” sau „să ști”?

Ca și în cazul “a fi/a fii”, și aici este regula în funcție de cum se conjugă verbul, la ce timp, mod, persoană.

Astfel, “știi” și “ști” se folosesc în următoarele situații:

  • Indicativ prezent: (tu) ştii, (tu) nu ştii ;
  • Conjunctiv prezent: (tu) să ştii, (tu) să nu ştii ;
  • Viitorul format de la conjunctivul prezent: (tu) o să ştii, (tu) nu o să ştii.

În rest e „şti”, cu un singur „i” – la infinitiv şi la toate timpurile/modurile care se formează de la infinitiv, indiferent de persoană/număr.

  • infinitiv – a şti ;
  • viitor – vei şti ;
  • condiţional prezent – ai şti ;
  • verb + inf. – poţi şti .

6. “Să aibă” vs. “să nu aibe” 

Nici aici nu este loc de confuzie. Forma și varianta corectă a verbului „a avea” la conjunctiv prezent este „să aibă”.

fără-greșeli-grematicale

Atunci când nu ai un background al limbii finisat, e posibil ca toate aceste norme și reguli să pară grele și plictisitoare. Însă dacă ai suficientă motivație, nimic nu îți va sta în cale. Învățându-le, ele vor deveni automatisme, iar nesiguranța și confuzia vor dispărea din gândurile tale. În plus, vei fi unul dintre românii care onorează limba română, vorbind-o corect, fără greșeli gramaticale.